- conclúzie
- s. f. (sil. -zi-e), art. conclúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. conclúziei; pl. conclúzii, art. conclúziile (sil. -zi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
conclúzie
Look at other dictionaries:
concluzie — CONCLÚZIE, concluzii, s.f. 1. Încheiere a unui şir de judecăţi; gândire dedusă dintr o serie de argumente sau constatări. ♦ Judecată nouă care rezultă din alte judecăţi date şi al cărei adevăr depinde de adevărul judecăţilor date. 2. Ultima parte … Dicționar Român
conclusiv — CONCLUSÍV, Ă, conclusivi, e, adj. Care constituie o concluzie, care conchide. ♢ (gram.) Propoziţie conclusivă = propoziţie care exprimă o concluzie. Conjuncţie conclusivă = conjuncţie care introduce o propoziţie conclusivă. [var.: concluzív, ă… … Dicționar Român
conchide — CONCHÍDE, conchíd, vb. III. Tranz şi intranz. A trage o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc. [Perf. s. conchisei, part. conchis] – Din lat. concludere (după închide). Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 CONCHÍDE vb. a… … Dicționar Român
corolar — COROLÁR1, corolare, s.n. (mat.) Concluzie care derivă nemijlocit dintr o teoremă. ♦ Idee care decurge dintr o teorie, dintr o afirmaţie etc. – Din fr. corollaire, lat. corollarium. Trimis de IoanSoleriu, 21.08.2007. Sursa: DEX 98 COROLÁR2, Ă,… … Dicționar Român
analiză — ANALÍZĂ, analize, s.f. 1. Metodă ştiinţifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte; examinarea amănunţită a unei probleme. ♢ expr. În ultimă analiză = în concluzie. 2. (chim.) Identificare, determinare a… … Dicționar Român
concluziona — CONCLUZIONÁ, concluzionez, vb. I. intranz. 1. A trage concluzii. 2. (fam.) A încheia discuţia. [pr.: zi o ] – Din concluzie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONCLUZIONÁ vb. v. conchide, încheia, sfârşi. Trimis de sivec … Dicționar Român
morală — MORÁLĂ, morale, s.f. 1. Ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică; etică. ♦ Comportare (lăudabilă); moravuri. 2 … Dicționar Român
act — ACT, acte, s.n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arată un fapt, o obligaţie, identitatea cuiva etc. ♢ Act de acuzare = concluzie scrisă întocmită de organele judiciare spre a dovedi vinovăţia cuiva. 2. Manifestare a… … Dicționar Român
concludent — CONCLUDÉNT, Ă, concludenţi, te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ Pe baza căruia se poate trage o concluzie. – Din lat. concludens, ntis. Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 Concludent ≠ neconcludent, neconvingător… … Dicționar Român
deduce — DEDÚCE, dedúc, vb. III. tranz. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducţiei, din două sau mai multe premise. – Din lat. deducere. cf. (pt. sens) fr. d é d u i r e.… … Dicționar Român
